Licenţa nr. 2302

 

 

inapoi

ZIUA 3 - SAMBATA : OPERA GARNIER - OPERA BASTILLE

     
 

AxaOPERA – BEAUBOURG – MARAIS

 
 

PIATA VENDÔME

   Simplă şi austeră la prima vedere, Piaţa Vendôme este astăzi centrul comerţului de lux parizian. Cei mai mari artizani de podoabe preţiose,  bănci internaţionale,  hotelul Ritz  şi-au ales sediu în această piaţa prinsă între Jardin de Tuileries şi Opéra.  În mijloc, o coloană în stilul celei a lui traian din Roma a fost ridicată de Napoleon între 1806 şi 1810.

      

Piaţa Vendôme                                                                             Hotelul Ritz


OPERA

    Pentru a costrui Opera, Napoleon III a organizat în 1860 un concurs.  Garnier,  câştigătorul, a creat o adevărată capodoperă.

     

   Faţada principală, monumentală,  este constituită din trei nivele.  La parter,  arcadele joase sunt ornamentate de statui.  La etaj,  un frontispiciu ornamentat cu medalioane din mozaic este susţinut de 16 coloane din piatră roşie.  Deasupra,  cupola îmbrăcată în bronz se termină cu un Apolon ce îşi întinde lira spre cer.

CHÂTELET-LES HALLES

   Châtelet – les Halles este unul dintre cartierele care a suferit cele mai mari transformări:  din  “pântecele Parisului”  (din cauza fostelor pieţe alimentare)  a devenit astăzi un loc de cultură şi de distracţie.

    

   Staţia de M°-RER Châtelet este centrul Regiunii Pariziene. Or această poziţie dă automat cartierului un caracter cosmopolit. Majoritatea tinerilor din “oraşele dormitoare” (născuţi în Franţa dar din părinţi imigranţi) sau din “oraşele chic”,  (născuţi în Franţa din părinţi burghezi)  trec prin această staţie când  “coboară “  (vin)  la  Paris.

   La subsol, nod de communicaţie dar şi nod commercial (un adevărat oraş pe mai multe nivele) sau de distracţii (complexe de cinema, discoteci), le Forum des Halles este la suprafaţă un ansamblu ce se întinde de la Bursa de Comerţ până la Piaţa Châtelet. Un parc şi un conglomerat de străduţe unde accesorii hip-hop se amestecă cu restaurante orientale,  oferă un spaţiu imens de… plimbare.  Flâner,  a te plimba pe străzi fără o ţintă precisă,  este un alt mod de a descoperi Parisul.

   


HOTEL DE VILLE

   Istoria Primăriei oraşului este o sinteză a istoriei Franţei republicane. În 1789, în numele revoluţiei, guvernul provizoriu alege Hotel de Ville ca sediu. În schimb, în 1871, o răscoală transformă clădirea în ruine.  Arhitecţii Ballu şi Deperthes vor da clădirii aspectul renascentist pe care îl vedem astăzi.

   Piaţa din faţa Primăriei se întindea înainte până la Sena şi purta numele “Grčve” (grčve înseamnă o plajă pietroasă).  Între secolele XIV şi XVIII era un loc de tortură şi decapitare,  iar mai târziu un loc unde se adunau muncitorii fără servici.  De aici vine şi expresia  “a face grevă”.  Tot aici,  Generalul de Gaulle a reinstaurat Republica la sfârşitul celui de-al doilea Război Mondial.


BEAUBOURG – CENTRUL GEORGES POMPIDOU

   Pe locul numit cu ironie Beau – Bourg (oraşul cel frumos)  căci aici erau aruncate deşeurile pieţelor din vecinătate,  a fost construit în anii 75, la iniţiativa preşedintelui de atunci, Georges Pompidou, un centru dedicat artei moderne.  Poate numai turnul Eiffel a suscitat atâtea polemici în momentul când această decizie a fost luată. Este vorba de o clădire din sticlă şi oţel (L=166m, l=60m, h=40m), care adăposteşte astăzi Muzeul Naţional de Artă Modernă, o bibliotecă publică, un Centru de Creaţie Industrială şi un Centre de Cercetare şi Coordonare acustică.

       

   Piaţa pavată cu piatră din faţa clădirii este un loc de animaţie permanentă,  (spectacole de pantomimă, de dans sau muzică)  ce aminteşte un pic Evul Mediu.  De la ultimul etaj,  se deschide o panoramă asupra faimoaselor acoperişuri ale Parisului.  Atelierul lui Brâncuşi este conservat în cadrul acestui centru.


LE  MARAIS (mlaştina)

   În secolul XII, o mănăstire de Templieri asanează zona mlăştinoasă formată de un braţ al Senei şi o transformă în teren agricol.  Carol al-V-lea, la sfârşitul sec al-XVI-lea,  înglobează cartierul în noua incintă a oraşului şi îşi alege reşedinţa într-un hotel ce s-ar situa astăzi între r. St. Antoine şi Sena.  Epoca de aur a cartieurlui Marais este însă sec XVII.  Henric al IV-lea,  continuat de Ludovical-XIII-lea şi de Ludovic al-XIV-lea, a vrut să construiască o imensă “Piaţă a Franţei” din care să  plece 8 străzi,  fiecare purtând numele unei provincii. Proiectul n-a fost realizat până la urmă,  dar cartierul a devenit foarte la modă. Tipul de hotel particular construit de înalta societate instalată aici,  a devenit modelul ideal de locuinţă răspândit în toată Europa sec. al XVIII- lea: Place des Vosges.

   Conform datelor statistice, Place des Vosges ar fi cea mai mare şi mai armonioasă piaţă din Franţa. Henric IV vroia să facă din ea, o vitrină a înaltei socieţăţi. Louis XIII a inaugurat-o celebrându-şi logodna cu Ana de Austria. Pe la sfârşitul sec. XVIII  piaţa se demodează,  iar Consulatul i-a dat numele departamentului care îşi plătea primul impozitele. Rue des Rosiers se distinge prin numărul mare de magazine şi restaurante evreieşti. Veţi fi uimiţi să regăsiţi în vitrinele acestor buticuri măncăruri şi prăjituri “ca la noi”.  Într-adevăr,  prigoniţi din Europa Centrală,  evreii au conservat pe lângă propriile lor tradiţii şi pe cele ale popoareler la care au locuit câteva secole bune.

   Paradox,  Marais este astăzi şi cartierul cu cea mai mare concentraţie de homosexuali.  Deci,  nu fiţi uimiţi dacă veţi întălni pe stradă bărbaţi sau femei care se ţin de mână sau,  ca să provoace,  se şi sărută.

Marais rămâne însă în principal cartierul hotelurilor particulare: Hôtel de Sully (construit după modelul devenit clasic : “între curte şi grădină”), Hôtel de Sens (reşediţa episcopilor de Sens, în stil gotic flamboyant, unul dintre ultimele vestigii ale Evului Mediu), Hôtel Salé (astăzi Museul Picasso).  Nu uitaţi să vizitaţi Le Village Saint-Paul şi Piaţa Bastilia cu noua sa Operă şi fermecătorul port de agrement.

 


 
     

Aici puteţi vedea mai multe fotografii...

inapoi