| |
inapoi
ZIUA 3 - SAMBATA : OPERA GARNIER - OPERA BASTILLE
| |
|
|
| |
Axa: OPERA – BEAUBOURG – MARAIS |
|
| |
|
PIATA VENDÔME
Simplă şi austeră la prima vedere, Piaţa Vendôme este astăzi
centrul comerţului de lux parizian. Cei mai mari artizani de podoabe preţiose, bănci internaţionale, hotelul
Ritz şi-au ales sediu în această piaţa prinsă
între Jardin de Tuileries şi Opéra. În mijloc, o coloană în stilul celei a lui
traian din Roma a fost ridicată de Napoleon între 1806 şi 1810.
|
|
 |
|
|
Piaţa Vendôme
Hotelul Ritz |
|
OPERA
Pentru a costrui Opera, Napoleon III a organizat în 1860 un
concurs. Garnier, câ ştigătorul,
a creat o adevărată capodoperă.
|
|
 |
|
Faţada
principală, monumentală, este constituită din trei nivele. La parter, arcadele
joase sunt ornamentate de statui. La etaj, un frontispiciu ornamentat cu medalioane
din mozaic este susţinut
de 16 coloane din piatră roşie. Deasupra, cupola îmbrăcată în bronz se termină cu un Apolon ce îşi
întinde lira spre cer. |
|
|
|
CHÂTELET-LES HALLES
Châtelet – les Halles este unul dintre cartierele care a
suferit cele mai ma ri transformări: din “pântecele Parisului” (din cauza fostelor pieţe
alimentare) a devenit astăzi un loc de cultură şi de distracţie.
|
|
 |
|
Staţia
de M°-RER Châtelet este centrul Regiunii Pariziene. Or această poziţie
dă automat cartierului un caracter cosmopolit. Majoritatea tinerilor din
“oraşele dormitoare” (născuţi
în Franţa
dar din părinţi imigranţi)
sau din “oraşele chic”, (născuţi
în Franţa
din părinţi
burghezi) trec prin această staţie
când “coboară “ (vin) la Paris. |
|
La subsol, nod de communicaţie
dar şi nod commercial (un adevărat oraş pe mai multe nivele) sau de distracţii
(complexe de cinema, discoteci), le Forum des Halles este la suprafaţă
un ansamblu ce se întinde de la Bursa de Comerţ
până la Piaţa
Châtelet. Un parc şi un conglomerat de străduţe
unde accesorii hip-hop se amestecă cu restaurante orientale, oferă un spaţiu
imens de… plimbare. Flâner, a te plimba pe străzi fără o
ţintă
precisă, este un alt mod de a descoperi Parisul. |
 |
|
|
|
|
|
HOTEL DE VILLE
Istoria Primăriei oraşului este o sinteză a istoriei Fran ţei
republicane. În 1789, în numele revoluţiei,
guvernul provizoriu alege Hotel de Ville ca sediu. În schimb, în 1871, o
răscoală transformă clădirea în ruine. Arhitecţii
Ballu şi Deperthes vor da clădirii aspectul renascentist pe care îl vedem
astăzi.
|
|
Piaţa
din faţa
Primăriei se întindea înainte până la Sena şi purta numele “Grčve”
(grčve înseamnă o plajă
pietroasă). Între secolele XIV şi XVIII era un loc de tortură şi decapitare, iar
mai târziu un loc unde se adunau muncitorii fără servici. De aici vine şi
expresia “a face grevă”.
Tot aici, Generalul de Gaulle a reinstaurat Republica la sfârşitul
celui de-al doilea Război Mondial. |
|
 |
|
|
|
|
BEAUBOURG – CENTRUL GEORGES POMPIDOU
Pe locul numit cu ironie Beau – Bourg (oraşul cel frumos) căci aici erau aruncate deşeurile pie ţelor
din vecinătate, a fost construit în anii 75, la iniţiativa
preşedintelui de atunci, Georges Pompidou, un centru dedicat artei moderne. Poate numai turnul Eiffel a suscitat atâtea polemici în momentul când această
decizie a fost luată. Este vorba de o clădire din sticlă şi oţel
(L=166m, l=60m, h=40m), care adăposteşte astăzi Muzeul Naţional
de Artă Modernă, o bibliotecă publică, un Centru de Creaţie
Industrială şi un Centre de Cercetare
şi
Coordonare acustică.
|
|
 |
|
Piaţa
pavată cu piatră din faţa
clădirii este un loc de animaţie
permanentă, (spectacole de pantomimă, de dans sau muzică) ce aminteşte un pic Evul Mediu. De la ultimul etaj, se deschide o panoramă asupra faimoaselor
acoperişuri ale Parisului. Atelierul lui Brâncuşi este conservat
în cadrul acestui centru. |
|
|
|
|
|
|
|
LE MARAIS
(mlaştina)
În secolul XII, o mănăstire de Templieri asanează zona
mlăştinoasă formată de un bra ţ
al Senei şi o transformă în teren agricol. Carol al-V-lea, la sfârşitul sec
al-XVI-lea, înglobează cartierul în noua incintă a oraşului şi îşi alege reşedinţa
într-un hotel ce s-ar situa astăzi între r. St. Antoine şi Sena. Epoca de aur a
cartieurlui Marais este însă sec XVII. Henric al IV-lea, continuat de
Ludovical-XIII-lea şi de Ludovic al-XIV-lea, a vrut să construiască o imensă
“Piaţă
a Franţei”
din care să plece 8 străzi, fiecare purtând numele unei provincii.
Proiectul n-a fost realizat până la urmă, dar cartierul a devenit foarte la modă.
Tipul de hotel particular construit de înalta societate instalată
aici, a devenit modelul ideal de locuinţă
răspândit în toată Europa sec. al XVIII- lea: Place des
Vosges.
|
|
Conform datelor
statistice, Place des Vosges ar fi cea mai mare şi mai armonioasă piaţă
din Franţa.
Henric IV vroia să facă din ea, o vitrină a înaltei socieţăţi.
Louis XIII a inaugurat-o celebrându-şi logodna cu Ana de Austria. Pe la
sfârşitul sec. XVIII piaţa
se demodează, iar Consulatul i-a dat numele departamentului care îşi plătea
primul impozitele. Rue des Rosiers
se distinge prin numărul mare de magazine şi restaurante evreieşti. Veţi
fi uimiţi
să regăsiţi
în vitrinele acestor buticuri măncăruri şi prăjituri “ca la noi”. Într-adevăr, prigoniţi
din Europa Centrală, evreii au conservat pe lângă propriile lor tradiţii
şi pe cele ale popoareler la care au locuit câteva secole
bune. |
 |
|
|
|
Paradox, Marais este astăzi şi cartierul cu cea mai mare concentraţie
de homosexuali. Deci, nu fiţi
uimiţi
dacă veţi
întălni pe stradă bărbaţi
sau femei care se ţin
de mână sau, ca să provoace, se şi sărută. |
|
Marais rămâne însă în principal cartierul hotelurilor
particulare: Hôtel de Sully (construit după modelul devenit clasic : “între
curte şi grădină”), Hôtel de Sens (reşediţa
episcopilor de Sens, în stil gotic flamboyant, unul dintre ultimele vestigii ale
Evului Mediu), Hôtel Salé (astăzi
Museul Picasso).
Nu uitaţi
să vizitaţi
Le Village Saint-Paul şi Piaţa
Bastilia cu noua sa Operă şi fermecătorul port de agrement. |
 |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
Aici puteţi vedea mai multe
fotografii...
inapoi |
|