Agentia de turism TRANS FLAMINGO

ZIUA 2 - VINERI DIMINEATA : "triunghiul de aur"

Axa: TROCADERO - MONTPARNASSE - MADELAINE

TROCADERO

Perspectiva Trocadéro-Champs-de-Mars a fost concretizată cu ocazia expoziţiei universale din 1900. Palatul Chaillot, construit pe vârful colinei cu acelaşi nume, este compus din două corpuri dispuse în semi-cerc şi separate de o terasă de pe care se deschide o panoramă până la scoala Militară.

Mai multe muzee îşi au sediul în acest palat: Muzeul monumentelor franceze, Muzeul Marinei şi faimosul Muzeu al Omului. Sub terasă, Teatrul National Popular este un prestigios centru al artei dramatice. La poalele colinei, o esplanadă în miniatură este frecventată de skate-boards. Un imens bazin, unde tunuri de apă şi jocuri de lumini se dau în spectacol, coboară spre Sena.

La capătul parcului ce poartă numele zeului războiului, Champs-de-Mars, este situată Scoala Militara. Scoala este un ansamblu format dintr-un corp central (ale cărui linii armonioase contrastează cu profilul activităţii ce o adăposteşte), şi 2 cazărmi laterale. Napoleon a fost şi el elev al acestei şcoli în 1784, terminând cu gradul de locotenent de artilerie.

Istoria cartierului MONTPARNASSE începe în sec. XVII , când regina Margot (prima soţie a lui Henric al IV-lea) îi alungă pe studenţi din St-Germain des Près. Ei se instaleaza pe o colina formată de carierele din jur, ce o numesc Muntele Parnasse, loc de sejur (în Grecia Antică) a zeului Apolon şi a muzelor.

La începutul sec. XX, cartierul cunoaşte o mare efervescenţă artistică. Faimoasele braserii le Dôme, le Select, la Coupole şi la Rotonde, toate în Piaţa Vavin, şi mai ales la Closerie des Lilas, devin locurile de întâlnire a multor poeţi, scriitori, scluptori, pictori, muzicieni şi oameni politici, mulţi dintre ei fiind în exil (A. Breton, Hemingway, Brâncuşi, Picasso, Modigliani, Stravinsky, Troţky, Lenin). Dealtfel, cimitirul alăturat este unul dintre cele mai bogate în sepulturi de oameni celebri de origine franceză : Baudelaire, Sartre, Marguerite de Yourcenar, americană: Man Ray, sau… română: Ionescu, Cioran, Brâncuşi ( o copie după « Sărutul » este expusă de asemenea ).

Astăzi, cartierul este un important centru de afaceri, Turnul Montparnasse, înalt de 58 de etaje şi de 209m, fiind un exemplu al acestei metamorfozări. Totuşi, rue de la Gaîté (str. Bucuriei) mai păstrează încă prin teatrele, restaurantele şi cabaretele sale atmosfera des années folles (anilor de nebunie) de la începutul secolului.

De la Montparnasse, traversând câmpia Grenelle spre Sena, se ridică Hotelul Invalides. Construit din ordinul lui Ludovic al-XIV-lea (1674) în pur stil clasic, ansamblul era destinat să primească invalizii de război de care până atunci se ocupau doar mănăstirile sau deveneau cerşetori. Şi astăzi mai sunt aproximativ 200 de soldaţi dar cea mai mare parte a clădirii este ocupată de bogata colecţie a Muzeului Armatei.

Ansamblul în formă de pătrat închide curtea de onoare. Austeritatea faţadei, interminabilă, de o lungime de 200m, este întreruptă de o intrare cu linii mai suple. Partea din fund a curţii de onoare constituie faţada bisericii St. Louis. Biserica Dômului, profită de experienţa acumulată cu ocazia ridicării cupolei bisericilor în stil iezuit dar prin inovaţii ca alungirea dômului care îi dă un dinamism vertical şi largirea volumelor ce anunţa stilurile rococo şi neo-clasic, face din aceasta biserică o capodoperă a stilului clasic francez. Din 1840, la decizia lui Louis-Philippe, corpul lui Napoleon Bonaparte este depus aici.

Doua esplanade, de-o parte şi de alta, continuă perspectiva Hotelului Invalides. Către Sena, axa se continuă cu Podul Alexandru III, traversează Champs-Elysées şi se termină cu Palatul Elysées, reşedinţa preşedintelui republicii.

Paralel cu axa Hotelul Invalides-Palatul Elysées se întinde o altă axă: Adunarea Naţională-Concorde-rue Royale-Madelaine.

Aparţinând iniţial familiei Bourbon, palatul adăposteste astăzi şedinţele Adunării Naţionale. O dată pe an, de ziua patrimoniului, palatul poate fi vizitat şi în interior. Pe gardul exterior sunt organizate din când în când expoziţii de fotografii prezentate în format mare, de aproximativ 1m². Ultima a fost pe tema “familii din lumea întregă”.

Traversând podul, dăm din nou peste Piaţa Concorde dar de data aceasta dincolo de ea este r. Royale unde se găseşte celebrul restaurant Maxim’s.

Biserica Madeleine este construită în stilul templelor romane. Cele 52 de coloane ce o înconjoară, frontonul somptuos pe care este scluptată “judecata cea din urmă”, precum şi alianţa marmurei colorate cu aurul, dă impresia de graţie şi bogăţie.

TURNUL EIFFEL

« Bătrâna Doamnă » (în franceză, turnul este un substantiv la feminin : la tour) a fost sărbătorită cu cinste la intrarea în mileniul III. Un ecran luminos indica zilele care mai rămâneau până la Anul Nou.

Astăzi emblema Parisului, construcţia turnului a suscitat multe polemici. Petiţia celor « 300 », printre care Maupassant şi Dumas-fiul criticau « această odioasă coloană de tablă înşurubată ce dezonora oraşul ». Ridicat cu ocazia Expoziţiei Universale, turnul nu trebuia să aibă decât o viaţă limitată. Însă înalţimea de 300m, la care a fost adaugată o antenă de 20,57m l-a salvat, dându-i o utilizare în telecomunicaţii.

Turnul se sprijină pe 4 piloni de ciment şi are 3 etaje: 57m, 115m si 274m. Din restaurantul « Jules Vernes » de la ultimul etaj sau de pe vârful turnului, se poate profita de o vedere unică asupra Parisului.

ZIUA 2 -VINERI DUPA -MASA si SEARA: CARTIERUL LATIN - ÎLE DE LA CITE

Acesta este leagănul oraşului şi al Franţei. În secolul II î.H. tribul celtic numit Parisii se instalează pe insulă. După cucerirea romană oraşul va purta numele de Luteţia, iar Evul Mediu va confirma cartierul ca centru al vieţii administrative (Palatul de Justiţie), economice (Les Halles), intelectuale (muntele St-Geneviève, Sorbona) şi, nu în ultimul rând, religioase (Notre Dame, St-Germain des Prés). Ultima remodelare majoră a insulei se datorează baronului Hausseman (sec XIX) care a lărgit bulevardele şi a dublat terenul alocat clădirilor importante, în schimb a distrus şarmul straduţelor mici şi întortochiate.

NOTRE-DAME

Capodoperă a artei gotice, este cea mai vizitată biserică din Franţa. Lucrările au început în 1163 şi au durat 30 de ani. Ceea ce se vede astăzi este rezultatul restaurarii din 1864. Începând cu regele Ludovic al IX-lea cel Sfânt, catedrala devine un loc privilegiat ce marchează istoria personală a regilor şi a celor mai importanţi oameni : botez, încoronare, căsătorie sau înmormântare.

Din punct de vedere al măiestriei detaliului, se poate admira faţada catedralei cu cele trei porticuri, fiecare consacrat unei teme. Cel din centru reprezintă, de exemplu, Judecata cea din urmă. Dar Notre-Dame nu este o operă de arta numai din punct de vedere artistic, , ci şi tehnic. Perfecţionarea arcurile butante a permis ridicarea unor ziduri din ce în ce mai înalte şi a unor ferestre din ce în ce mai largi.

Într-un cuvânt, putem spune că Notre-Dame este o dantelărie de piatră şi sticlă al cărei joc de lumină permitea odată reculegerea religioasă. Azi, este mai mult un loc de cultură şi de întâlnire a parizienilor şi turiştilor.

INSULA SAINT LOUIS

În secolul al XVI-lea, nu servea decât ca pajişte pentru vaci. Ceea ce vedem astăzi este rezultatul unei operaţiuni imobiliare din secolul al XVII-lea. Ceea ce îi dă originalitate şi elegantă este tocmai faptul că hotelurile particulare construite în acea periodă nu au mai suferit nici o modificare ulterioară. Din sud, o vedere minunată se deschide spre Notre-Dame iar la vârful din nord, o alee arborată şi pavată cu piatră este un loc privilegiat de plimbare al îndrăgostiţilor.

Un secret: aşezat pe o bancă din piatră (lustruită de hainele celor ce nu au rezistat tentaţiei), situată exact în vârful insulei, poţi îmbrăţişa cu privirea panorama centrului istoric: la Conciergerie, l’Hôtel de Ville, le Palais de la Justice, le Pont Neuf…. La apus de soare, devine mirific.

PIATA ST-MICHEL

Traversând Sena pe malul stâng, suntem întâmpinaţi de fântâna St-Michel. Situată la intersecţia dintre mai multe cartiere din centrul Parisului (Île de la Cité, Cartierul Latin, St.-Germain des Prés), piaţa a devenit astăzi locul favorit de rendez-vous al studenţilor. Se pot vedea scene foarte amuzante numai obervând comportamentul celor ce şi-au dat RdV : uitându-se la ceas nervos când celălalt ajunge în întârziere sau sărind de bucurie. Tot felul de istorii se pot imagina în spatele acestor clişee de viaţă.

În stânga pieţei se întinde Cartierul St. Severin, ce poatre fi descoperit numai pe jos. În inima cartierului, Teatrul La Huchette este un haut- lieu al teatrului absurd. Două piese scrise de Ionescu (« Lecţia » şi « Cântăreaţa cheală ») sunt jucate fără întrerupere de peste 45 de ani.

SORBONA

Fondată în 1293 de Robert de Sorbon, confesorul regelui Saint-Louis, devine rapid un centru important al teologiei creştine. Apoi, vremurile schimbându-se, devine împreună cu celelalte colegii din cartier, un loc de revendicare al independenţei vieţii intelectuale faţă de amprenta religiosului sau a puterii politice. Universitate reprezinta dreptul (câştigat) de a se reuni.

În afară de biserica construită de Richelieu (1627) în stil iezuit, clădirile actuale datează de la începutul secolului. O plimbare în curtea interioră centrală şi o privire aruncată în Amfiteatrul Richelieu, dă impresia de a fi pe urmele celor ce au contribuit la mersul culturii. În acelasi timp, această apropiere îi demistifică şi îi reface oameni, ceea ce de altfel sunt.

PANTEONUL

Proiectul iniţial prevedea construcţia unei bisericii, lucrarea fiind încredinţată arhitectului Soufflot (1775). Sub Revoluţie (1791), Adunarea constituantă a decis să folosească clădirea ca loc de înhumare a personalităţilor de prim rang. De-a lungul timpului aici au fost depuşi: Voltaire, Rousseau, Victor Hugo, Emile Zola, André Malraux şi alţii.

Arhitectura în stil « neo-clasic » urmărea să alieze impresia de aerian a goticului cu magnificenţa monumentelor greceşti. Înalt de 23m, Panteonul are planul în cruce grecească şi se distinge prin cele 22 de coloane corintice şi ghirlandele scluptate de jur împrejur.

JARDIN DE LUXEMBOURG

La capătul străzii Soufflot, de partea opusă Panteonului, se întinde unul dintre cele mai renumite parcuri parisiene. Într-un cartier în care forfota se linişteşte abia spre 4 dimineaţa, jardin de Luxembourg este o adevărată insulă de verdeaţă şi pace.

Palatul Luxembourg, deşi nu este în centrul parcului, a structurat totuşi întregul plan al acestuia. Palatul, construit la decizia Mariei de Medicis care, după moartea lui Henric al IV-lea, se plictisea de viaţa la Louvre şi vroia un loc care să-i amintească Toscana ei natală, este astăzi sediul Senatului. Pe strada ce pleacă din spatele Palatului Luxembourg şi face legătura cu Odéon, locuia Cioran într-o mansardă la ultimul etaj.

ST-GERMAIN DES PRES

La început, domeniu al mânăstirii St-Germain, această pajiste era locul de odihnă şi joc al studenţilor din colegiile de pe Mont Ste-Genevičve. Biserica Saint-Germain des Pres, vestigiu a acestor vremuri este cea mai veche din Paris. Ea a suferit bineînţeles multe ravagii de-a lungul timpului (a servit chiar şi ca fabrică de ghips în timpul revoluţiei), dar turnul de la intrare a rămas întotdeauna intact. În interior, pe lângă frescele de deasupra arcadelor, ce au fost pictate de Hipolit Flandrin, elev al lui Indres, nu uitaţi să admiraţi nuanţele foarte speciale de verde, roşu şi auriu care îmbracă coloanele şi cupola.

Minuscula piaţă Fürstemberg unde şi-a stabilit pictorul Delacroix atelierul, curţile Rohan unde se mai poate vedea încă ultimul loc din Paris amenajat pentru urcarea pe cal, Braseria Lipp şi le Café des 2 Magots, Podul Artelor şi Institul Franţei ce adăposteşte Academia Franceză, nu încetează să dea farmec acestui cartier.

Aici puteţi vedea mai multe fotografii...

inapoi